Dupa mare, la munte. Unde am vazut, prima oara in viata un urs. Si nu mai vreau!

Dupa vacanta in Vama, am plecat la munte. Ne-am pus cortul pe Valea Cerbilor, in Busteni, pe drumul spre cabana Diham. Era pliin-pliin de lume, mai ales gospodine si pensionare cu burti revarsate care prajeau gratare pentru barbati umflati de bere.

Asa ca noi am trecut paraiasul pe un bustean putred si ne-am asezat la marginea padurii departe de lumea dezlantuita (ce aveam sa regretam mai tarziu!) Totul a decurs normal, peisajul era impresionat, mirific, pana cand s-a lasat seara.

Cand s-a lasat seara, noi ne-am apucat sa facem gratar. In paralel, ne-am chinuit sa aprindem un foc de tabara. Dupa lungi incercari, am reusit. Am papat – friptura a fost incredibil de buna – si apoi ne-am asezat pe un bustean care tinea loc de scaune. Prietenul meu a zis sa ducem resturile de mancare mai departe de cort, sa nu vina ursul. Nu prea credeam ce spune, dar m-am conformat. N-aveam lanterna, asa ca am pus totul intr-o sacosa izoterma si am facut un ascunzis pe malul paraului unde am ascuns resturile de carne.

Apoi ne-am intors la cort. Si cum stateam noi si admiram focul, pe care chiar ne gandeam sa-l stingem ca sa ne culcam, auzim de pe celalalt mal al paraului, claxoane puternice. Ne uitam si il observam pe vecinul de peste rau care intrase in masina si lumina cu ardoare cu farurile un tomberon mare de gunoi. Nimic suspect. Numai ca privind mai bine, am observat ditamai capul ursului care iesea din tomberon. Incredibil! Nu se sinchisea deloc de omul din masina care-l claxona si il lumina cu faza mare. Apoi tipul a bagat in viteza-ntaia si a simulat ca se repede cu masina in tomberon. Abia atunci ursul a sarit si s-a indepartat in fuga, ocazie cu care am vazut prima oara in viata mea UN URS! Si era un urs mare, nu un puiutuz sau un adolescent de urs. Damn it!

Abia atunci putem spune ca noaptea a inceput cu adevarat. Am renuntat sa mai stingem focul, ba chiar l-am alimentat cu toate lemnele din lume, am descoperit ca telefonul nostru jegos nokia are lanterna (asta a fost cea mai mare descoperire) si am stat pana la 2 noaptea cu ochii mijiti peste paraias la vecinul care a alertat toata lumea de pe malul celalat si lucrurile se petreceau asa: rand pe rand, se urcau in masini si luminau tomberonul, ca sa surprinda ursul sau ca sa-l descurajeze sa se mai intoarca.

La 2 noaptea ne-am bagat in cort, regretand amarnic ca noi n-avem niciun vecin si nu mai avem nici lemne. In plus, cortul era amplasat strategic pe un fel de faleza deasupra raului, care se putea surpa oricand. Si uite-asa, am stat pana dimineata cu urechile ciulite, la fiecare zgomot, am auzit mormaituri, zgomote pe cort, dar nu vom stii niciodata daca erau reale sau in imaginatia noastra. Cert este ca pe la 3 dimineata era sa facem infarct, asa tare ne bateau inimile cand am auzit un zgomot ca si cum cineva s-ar fi impiedicat de sforile cortului.

Dimineata a fost primita ca intrarea in Rai. Noi, care stam la bloc, nu mai apreciem cu adevarat beneficiile curentului electric, adica ale luminii!!! In padure, am simtit asta!

Anyway, faza tare a fost dimineata, cand am descoperit punga noastra izoterma, sfasiata cu ghearele si golita de toate resturile de carne. Deci tipul, ursul a trecut paraiasul pe partea noastra de cort, s-a infruptat din merindea noastra si nu e exclus sa fii venit si pe la cort de curiozitate sa vada daca mai e ceva.

Vecinii au facut de paza toata noaptea pe celalalt mal, noi am strans cortul si ne-am urcat naibii la Malaiesti, pe platou, unde sunt alti ursi. Dar nu am ramas peste noapte. Ne-am catarat, urmariti de niste furtuni si am coborat. Si, morti de oboseala, ne-am urcat in masina si am plecat la Bucuresti. Nu i-am inteles pe vecinii nostri care au ramas sa-si mai dea intalnire cu ursul inca o noapte.

Oricum, am inteles de ce stau toti cu corturile bagate unele intr-altele si nu vrea nimeni intimitate. Intimitate egal urs!

Data viitoare stim cum procedam: ne urcam cu cortul pe cortul altuia si stam la etaj!

Advertisements
This entry was posted in Munte and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s